Humanitate


Omenirea cauta punctul nodal
pe care sa sprijine pamantul


Omenirea cauta un punct de echilibru in limba moarta a armelor..

Vorbele nu au sunetul placut al tevii de pusca ....atunci cand zvacneste glontul ...paralel cu cerul albastru

Gustul prafului de pusca e mai atragator decat cireasa venita pe-o raza din soare..

Noi suntem frumosi ..cand inlocuim un picior cu  lemnul padurilor....
Noi iubim campul presarat cu trupuri descarnate ...
E tabla de sah a istoriei ...
Si ne mandrim
ca putem sa fim desfigurati sau sa murim in lupta
Ne cinstim eroii si avem in permanenta in minte exemplul sacrificiului lor.....
Nu ne punem niciodata.intrebarea..
nu se putea si fara....lovitura mortii....?

Campul e palid si balsamul mortii ...e hrana lui din care se inalta copaci...

Se poate vedea ...scurgerea trupurilor descojite de suflare ....spre cer prin trunchi de copaci...